Simptomele apneei de somn la copii

Sindromul obstructiv de apnee in somn (OSAS) este o problema frecventa la copii, care afecteaza 2 pana la 4% dintre copii la un moment dat. Este din ce in ce mai recunoscuta ca o cauza a atentiei scazute in timpul zilei si a problemelor de comportament. Spre deosebire de adultii cu apnee in somn, care sunt adesea supraponderali si se trezesc frecvent noaptea, copiii cu OSA sunt mai greu de recunoscut si de diagnosticat. Majoritatea copiilor cu apnee in somn nu sunt supraponderali.

Simptome

Desi sforaitul este un simptom comun la copiii cu apnee in somn obstructiv, este important sa se aminteasca faptul ca intre 10 si 20% dintre copiii normali sforaie (sforaitul primar) pe o baza regulata sau intermitenta. Unele dintre semnele si simptomele de apnee obstructiva de somn la copii includ:

Sforaitul- este de obicei tare si se produce in mai multe nopti.

Frecvente in trezire sau neliniste in somn. Este posibil sa se observe ca copilul are momente cand respiratia se opreste pentru cateva momente.

Neputinta de a se dezvolta (scadere in greutate sau crestere in greutate redusa) – Apneea de somn poate duce la o scadere a productiei de hormoni de crestere, ceea ce, la randul sau, poate duce la scaderea greutatii si inaltimii.

Supraponderalitate – In timp ce apneea de somn poate provoca o crestere si o dezvoltare proasta, aceasta poate duce si la obezitate, deoarece somnolenta in timpul zilei poate determina o scadere a efortului fizic si poate provoca rezistenta la insulina.

• Respiratia gurii.

• Amigdalele mici.

• Excesul de transpiratie noaptea.

• Frecvente cosmaruri.

• Umezirea patului.

• Somnolenta excesiva in timpul zilei.

• Dureri de cap dimineata.

• Probleme cognitive si de comportament in timpul zilei, inclusiv probleme de atentie, comportament agresiv si hiperactivitate, care pot duce la probleme la scoala.

Verificarea posibilitatii apneei de somn la copiii cu comportamente problematice este importanta , deoarece are consecinte pe termen lung severe, incluzand nu numai probleme medicale, ci si dezvoltarea emotionala si psihica. Este important sa se discute cu medicul pediatru despre orice schimbari de comportament.